Cine e Fănuca? Și de ce îi urez „La mulți ani”? Păi... păi... Fănuca, mmmm, sau Ștefana. Ea este o persoană foarte specială. Este una dinte puținele persoane cu un „eu” aparte pe care le-am întâlnit în București. Am început prin a fi colegi de clasă. Apoi, de bancă. Și, cred în continuare că a fost cel mai extraordinar lucru care mi s-a întâmplat în perioada anilor de liceu.
Ea, blondă (mai târziu brunetă), amuzantă, aeriană. Eu, timid, liniștit, ascultător. Da, da, cam așa eram prin băncile școlii. Cuminte. Ea, vorbea repede. Spunea lucruri trăsnite. Sărea cu ușurință de la un subiect la altul. Ca și cum nu i-ar fi păsat de nimic. Se alinta, mârâia. Cânta soprano când se plictisea. Eu doar stăteam lângă și mă minunam. De ce? Pentru că am văzut în Fănuca mai mult decât au văzut alții. Pentru că am simțit că această fătucă, mă poate învăța multe. Doar prin atitudinea ei. Eu, cred, că mereu am fost un luptător. Dar lângă ea. Am simțit ambiția, impulsul care îmi lipsea. La scurt timp între noi s-a legat o prietenie foarte, foarte strânsă, zic eu. O admiram pentru tot, și acum o fac. Pentru fiecare decizie pe care o ia, pentru fiecare greșeală pe care o face, pentru fiecare moment în care este EA, așa cum o știu.
Nimeni, absolut nimeni în lumea asta nu mă cunoaște mai bine ca Ștefana. Și zic acest lucru cu mâna pe inimă. Ea este sufletul meu pereche. Pentru ea simt un amestec special de sentimente, unele foarte puternice, iubire, încredere, recunoștință, și multe altele :). Nici nu găsesc cuvintele potrivite pentru a expima starea pe care o am când mă gândesc la ea. Dar sunt sigur că acei care au parte de prietenie adevărată, mă vor înțelege perfect. Și nici nu știu sigur cum poți să definești o prietenie adevărată, pentru că, cred, că fiecare percepe acest lucru în felul lui. Nu știu. Dar simt că pot să-i spun orice. Simt de parcă ea, ar fi eu în altă variantă, deși suntem diferiți. De parcă ar fi jumătatea mea sufletească. Pentru că mereu mi-a fost aproape, chiar de la începuturi. Mereu. Și, deasemenea, încerc să-i întorc tot ce face și a făcut pentru mine. Ea, nu doar ascultă ceea ce îi zic. Știe să mă împingă de la spate. Știe să mă facă să fac nebunii. Știe să mă facă să zâmbesc singur atunci când mă gândesc „Oare Ștefana ce ar zice?”. Ea, știe să scoată din mine teama, rușinea. Știe să mă facă să-i zic orice :). Ea, este cel mai bun tovarăș la care aș fi putut visa vreodată.
I will always, always love you!!!
Și acum că v-am introdus-o pe Fănuca mea. Nu-i necesar, sper, să vă explic și de ce îi urez „mulți ani”. Dar na, pentru cei care încă nu s-au prins. Dau un indiciu: astăzi prefixul și sufixul au același număr :D. Și dacă tot am readus această temă în discuție, trebuie să-i scriu și o mică urare. Ce căcat, așa se cuvine :))
Sunt sigur, că tot vei auzi, sau primi mesaje de la alții cu „să fii sănătoasă”, „să fii fericită” „să fii mereu așa frumoasă precum ești”, „mulți ani și mulți bani”... și tot felul de prostii de astea. Dar eu, eu sunt mai egoist. Eu îți doresc să fii mereu sănătoasă ca să mă pot bucura de prezența ta (fie ea chiar și online :D). Îți doresc să fii fericită, ca să mă simt și eu fericit cu tine. Să fii mereu frumoasă, ca să mă invidieze toți că am stat cu tine în bancă. Să ai mulți ani, ca să-ți pot face multe alte jurăminte că te voi iubi pentru totdeauna. Și mulți bani, ca să trăiesc și eu bine pe lângă tine. De fapt, cred că, astea-s nimicuri. Îți doresc să-mi păstrezi mereu locul în inima ta.
PS: Birthday weekend starts now!!!
:x pup dulce! Stef :)
RăspundețiȘtergere:x esti un Dulce !!!!!!
RăspundețiȘtergere