De obicei cand incep sa "lucrez" la o noua postare, care ma cam sufoca, am surpriza sa fiu intrerupt, si sa-mi pierd gandurile...asa ca voi posta 2 din aceste subiecte "nefinisate" :)
1. MEREU LA RASCRUCE... ( realizare in 25.08.2010)
Cine n-a avut vreodata de ales unul din doua lucruri, doua persoane, doua oportunitati sau alte doua alternative? Nu cred ca exista cineva care a fost scutit de asa "pedeapsa". Si cu atat este mai grea dilema de rezolvat cu cat cunosti mai multe despre ambele alegeri. Uneori pare ca e cea mai importanta decizie din viata, si ca nu trebuie nicidecum sa fie gresita, si asta agraveaza lucrurile si mai mult. E aiura rau de tot sa stii ca te afli la o rascruce de decizii.
Si desi s-ar presupune ca durerea ar trebui sa fie "un fleac pentru un barbat", uite ca si "barbatii mai plang cateodata". De fapt e si demonstrat ca reprezentantele sexului frumos sunt mult mai strong sentimental decat masculii. Ma simt ca o potaie....
2. TELL ME WHY.... ( realizare in 02.12.2010)
Sometimes I wish I were an Angel .... Si acest "sometimes" in ultima perioada tinde sa fie din ce in ce mai mult "always". Pentru ca, odata cu trecerea timpului tot mai mult ma conving, ca basmele sunt chiar "povesti de adormit copii". In realitate lucrurile nu stau deloc asa cum par, sau cum vrem sa credem. E si mai tragic faptul ca pretindem a fi pasatori de ceea ce se intampla, pe cand ne doare in cot de toti ceilalti, atat timp cat noi nu suntem direct afectati. S-a dus vremea melodiei domnului Constantinescu "O lume minunata"... acum a ramas doar bullshit-ul din acea minunata lume. Evident nu exista "rau" fara "bun", precum si trandafir fara spini, dar care-i folosul? Cand nu se poate face fata. Lumea a devenit manipulata prin mass-media. Suntem mai ceva ca oile, ce face o oaie, fac toate. Constiinta si publicul informat capabil de critica lipsesc de mult timp. Insa au fost inlocuite cu neatentia si naivitatea. Lucruri care, mai nou, se cultiva si in scoli. Am devenit tot mai lenesi, pasivi si egoisti.....
........................"Doar cand puterea dragostei va depasi dragostea pentru putere, Lumea va cunoaste Pacea" (Jimi Hendrix).
Este nevoie doar de o alegere, fara efort, fara munca, fara bani... Doar o alegere de moment, intre Frica si Dragoste.
Au trecut deja cateva luni... Pe atat de obositoare si plictisitoare, pe cat si de socante. Scriu iar, si de data asta, un alt subiect, care frige la fel de tare ca si celelalte. Mai ales ca este un subiect social ce atinge destul de mult educatia. Si anume educatia "domnisoarelor". Si ca sa nu fiu inteles gresit, scriu din start: Sunt si exceptii, insa putine! Si oricum, aici ma voi referi numai la fetitele aflate la varsta pubertatii, atat cu tulburari hormonale cat si disciplinare, si sa nu mai vorbim de cele "mintale". Deci, sa incepem....
Am reluat legaturi vechi, am cunoscut persoane noi, dar o singura "mare" concluzie am putut sa trag atat timp cat m-am aflat pe meleagurile natale. Si-mi pare rau, dar asta e. Si aici revin cu titlul de azi "Numa' aishi multe feti pot sa uiti di onoare". Atat de multe spune aceasta propozitie, si atat de multe as vrea sa zic in privinta asta, numai ca ma simt limitat. Din dorinta de a nu ofensa pe cineva involuntar. Oricum ideea e ca se duc pe rapa si cei 7 ani de acasa, si demnitatea viitoarelor mamice. De ce asa? Pai, te mai intrebi? Iti dau un indiciu, vezi ce se intampla pe conturile de pe www.faces.md si www.odnoklassniki.ru ale multor domnite razvratite. As putea pune link-uri, poze, statusuri etc... insa de treaba asta se ocupa www.muligambia.com, si (damn it!) o fac bine de tot.
De fapt, cine sunt eu, sa-i judec pe altii? Atata timp cat nu exista padure fara uscaciuni, nu va exista nici educatia perfecta. Insa imi doresc doar sa atrag atentia. Poate, cine stie, se nimereste vreo "ninune" de asta sa citeasca aceste randuri, si sa-si dea seama cat de cat, ca nu se comporta conform varstei si sa-si asume niste schimbari, sper, cat mai pozitive.
Sper deasemenea, sa le fie mila de ochii care nu vor sa vada ceea ce vad, sau sa citeasca porcarii de genu "sInT GLAMurnaYa", "KoMenT va roG", "tipa ma tusuy", "eu si cu cineva mumushel" etc (ca deja mi se acreste tastatura :D).
Deci, fete bune si (ne)bune treziti-va la realitate!!!
Ai vazut vreodata un film care sa te puna cu adevarat pe ganduri? Eu DA! Si pot sa zic ca nu numai un singur film. Recunosc ma bucura acest lucru, pentru ca asa, cred eu, pot sa invat ceva si din experienta altora, indiferennt daca acel film este bazat pe o istorie reala sau una fictiva. O sa trec direct la subiect, nu agreez suspansul in acest moment. O sa insir o mica lista cu cele mai tari filme pe care le-am vazut, si care intr-adevar m-au facut sa-mi pun intrebari legate de mine, familie si iubire adevarata, realizari si scopuri etc. Si o sa incep cu cel mai recent film pe care l-am vazut, "My sister's keeper " (2009). O poveste uimitoare despre o familie care se confrunta cu o multime de probleme etice si morale ce nu au un raspuns "concret". Surprinzator insa, familia ramane unita si cauta solutii in pofida celor intamplate. Subiect comun se gaseste si in "A walk to remember" (2002). Viata atarna pe ultimul fir. Ultimele dorinte, iubire adevarata, romantism, greseli egoiste si comunitate. In schimb privind "The Notebook" (2004), simti dorinta de a te indragosti, in cazul in care nu ai pe nimeni alaturi. Simti ceea ce ar vrea toti sa gaseasca, insa sunt putini cei care au norocul de o avea cu adevarat. Insist sa precizez si capodopera "Titanic" (1997) in aceasta lista, desi nu prea cred ca ar fi cineva care nu a cunoscut deja povestea. Un alt film despre prejudecati, rasism, pasiune si greseli este"Brokeback Mountain" (2005), nu si la fel de stereotip ca celelalte. M-a surprins destul de mult si "Havoc" (2005), desi credeam la inceput ca e un alt film de prost gust. Tineri, greseli, scopuri si decizii. Nu la fel de romantic ca majoritatea de mai sus este "Yes Man" (2008). O comedie ce te poate schimba, daca iei atitudinea potrivita. Si sunt multe alte filme pe care as vrea sa le adaug in aceasta lista : "The curious case of Benjamin Button" (2008), "Slumdog Millionaire" (2008), "Nemo" (2003), "Bolt" (2008) si "Enchanted" (2007) - pentru ca adultii au uitat cum e sa fii copil si sa visezi la ceva mai bun. "Valentine's day" (2010), "Changeling" (2008), "The Last Song" (2010), "Dear John" (2010), "PS: I love you" (2007), "Pay it forward" (2000), "Click" (2006) - un film care intr-adevar m-a facut sa rad si sa plang la intensitate maxima -, "7 Pounds" (2008), "If only" (2004). Mai sunt multe altele, dar din pacate acum nu mi le amintesc :). Aceste filme chiar te pot invata multe lucruri. De exemplu : cum sa iubesti cu pasiune netinand cont de critici; cum sa pretuiesti ceea ce ai, atunci cand trebuie; cum sa-ti traiesti viata, indiferent de situatie; si cum sa fii mai bun, pentru o lume mai buna. Dar, din pacate suntem in viata reala, unde oamenii stiu cel mai bine sa faca multe greseli; sa-i invidieze pe altii; sa sufere in tacere si sa spere la o schimbare.
Nu am scris detalii despre fiecare in parte, recomand sa fie vazute, dar oricum aceste filme sunt deosebite, sunt o lectie de viata pe atat de dureroasa cat si sensibila. Merita vazute, iar si iar...
Te-ai gandit vreodata care ar fi cea mai buna "pastila" a vietii? Cum poti scapa de stres? De certuri? De mutra bosumflata de langa tine? Cum sa ceri ajutorul fara sa fii refuzat indiscret? Uite ca raspunsul e mai aproape decat cautai, ca na, asa se intampla de obicei. Un zambet, doar de atat ai nevoie. Serios, chiar functioneaza. De exemplu : intr-o cearta sau discutie contradictorie cu o persoana apropiata (parinte, frate, sora, ptieten, prietena etc) incearca sa zambesti. Zambeste chiar daca nu ai chef. Rezultatele nu vor mai consta in tipete, usi trantite sau zile in care vei sta bosumflat/a. De ce? Pentru ca zambetul este mesajul ca, indiferent de probleme, va iubiti si tineti unul la altul. Stiai ca cea mai puternica forta o are insa zambetul unui copil. Copiii zambesc de aproximativ 400 de ori pe zi. Adultii de circa 15 ori pe zi (nu si eu, sunt exceptie, am martori care pot confirma acest lucru :D). Nu e ciudat? Si da, si nu, putem gasi argumente pro si contra, dar ar fi mai bine sa nu ne concentram pe asta energia, ci sa o canalizam spre altceva, si anume sa invatam de la bebelusi si sa facem ca ei. Sa zambim pentru a iesi din starea de deprimare, sa zambim pentru a ne rezolva problemele si pentru a ne vedea propriul interes. De fapt, precum spune un nene intelept "Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste", numai ca un adult nu este dispus sa-si aminteasca aceste "chestii" copilaresti. Incearca sa cauti pe google cuvantul zambet, sigur o sa te amuzi de rezultatele gasite....mai ales prima imagine, chiar daca in mod normal nu ai zambi la vederea ei, incearca sa zambesti si o sa vezi ca e altfel. Si in plus, niciodata nu se stie ce poti sa obtii datorita unui zambet cald si voios... Asa ca zambiti va rog....Uite chiar asa, parca iti sta mai bine...nu, nu, stai un pic... nu te ranji in halul asta, doar zambeste :D
PS: ca sa ai chef....priveste mai jos! (imi place clipul nr.2 mult, recent l-am descoperit, de asta....asa ca scuze daca nu stii rusa)
Iaka m-au apucat amintirile de picioare si ma trag in copilarie...Frumoase vremuri, frumoase clipe....si par cu atat mai frumoase cu cat le compar cu ceea ce are parte in ziua de azi noua generatie. Si cine poate rascoli mai profund aceste amintiri decat niste poze vechi sau si mai mult...melodiile anilor 2000. Cele mai in voga trupe de pe atunci care faceau cea mai buna atmosfera in discoteca din sportzal nu erau Inna, Deepcentral, Rihanna sau alti house-risti, ci A.S.I.A, Blondy (si ce mai furori faceau), Andre, Akcent, 3Rei Sud Est, O-zone, Animal X, Body & Soul, Non Stop, Kraski, Ana Maria, N&D, Valahia, Virus, Andra, Spicy, Pops, TNT, Ro-mania, Demo, Bambi, Activ, Hi-Q, Axxa, Sing Sing BB, Exotic, Elegance, Ruki Vverh, Nicola, Genius, Anna Lesko, Candy (era cat pe ce sa uit de ele :D), AS XX, L.A., Angels, Voltaj, Holograf, Marcel Pavel, Bairam etc....si culmea ca la moment nici nu aveam habar cum se numesc majoritatea trupelor, stiam doar melodiile lor :D:))....
Ohhhh, si ce mai vremuri, ce mai viata, fara griji, fara probleme, doar joaca si aventuri. Nu conta anotimpul, mereu se gaseau jocuri si treburi care sa fie numai bune pentru a ne anima. O duzina de copii tipand si alegrand unde ii duceau ochii. Idei nastrusnice, jocuri deochiate, si povesti de groaza, toate aceste lucruri au pus culori vii in copilaria noastra (ma refer la mine si duzina de copii cu care umblam :D). Eram foarte multi, uneori mai veneau si din imprejurimi.
De la inceput vahta era locul intalnirilor, prezentari de moda, concerte, seri pline de rasete si...evident nu puteau lipsi si observatiile precum ca faceam prea multa galagie, dar asta era si farmecul :D, ne baga lumea in seama :)). Mai tarziu am fost captati de atentia sportzalului, ceea ce inainte se presupunea a fi o sala de sport fara echipament :D. Faceam discoteci in acest minunat si atotravnit sportzal, ne lua ziua intreaga numai ca sa facem curat si sa dam tot "barahlaul" intr-un colt ca sa avem spatiu sa ne "fitziim" pentru 2-3 ore doar :D, dar oricum se merita tot efortul. Pentru ca in aceste ore eu, de exemplu, reuseam sa ma fac una cu raurile, de la atat dansat :D. Si-apoi mai erau si discutiile de dupa asa zisele "baluri", si ce mai discutii....ohoho inca si inregistrate la casetofon, nu de alta dar ca sa raman dovezi, pentru orice eventualitate :D.
Odata cu inaintarea in varsta si cu noile senzatii, adica noi sentimente, putin mai serioase, mai adolescentine, am descoperit o masa afara. Care devenise cuibusorul nostru si martorul nevorbitor a tot ce se intampla in preajma ei pentru o vreme destul de indelungata indiferent de vreme. Au fost vremuri care acum, din pacate, nu mai pot fi intoarse. Glume intelese doar de noi, si multe alte trend-uri inventate, vise, emotii etc.
Prima dragoste, sau mai bine zis, prima simpatie (cred ca e un termen mai potrivit). Primele dezamagiri si primele saruturi...Ah, ce mai vremuri. Si cine nu isi aminteste de copilarie cu meloncolie si un suras ascuns pe undeva in colturii gurii?
Si ca sa fie mai evidentiate aceste emotii nostalgice am bagat mai jos un mic playlist, care sper sa nu lase pe nimeni indiferent :D
Missing those times....Miss you my sweet childhood. Mi-e dor si de duzina de prieteni, care acum s-a imprastiat, sau mai rau, nici nu te prea baga in seama :(....da....asta sunt vremurile.
Am revenit, dupa o lunga pauza. Desi cred ca nu a fost cea mai buna metoda de a face publicitate blogului si de a-mi fideliza cativa cititori :) , Dar oricum toate au un inceput si un sfarit, dar http://simionduka.blogspot.com/ nu se sfarseste aici....
In fine, trec la subiect. De ce am ales aceasta tema? Ei, cred, pentru ca simt ceva ce ma framanta. Simt fiori, simt ca ceva s-a schimbat. Si imi pun intrebarea "nu-i asa ca e frumos?", netinand cont de faptul ca iubesc pe cineva fara ca sa-i spun. E placut de dureroasa aceasta tainica iubire, sau mai bine zis simpatie arzatore, ca cine stie poate disparea dupa cateva zile, si ma trezesc la realitate. Dar oricum incerc sa fiu mereu rational, incerc sa nu fiu descoperit. Mi-e frica. Dar asa cred ca e mai pasional jocul - priviri ascunse, vise cu ochii deschisi, teama, dependenta. Si cand stii ca nu poti sa te destainui nimanui pentru a nu te rani mai tare, pentru a nu atrage comentarii grele si dureroase. De cate ori simti nevoia sa spui, dar mereu vine intrebarea "Si daca...?". Sunt sigur ca fiecare a trecut prin asa ceva, indiferent de varsta, de sex, cultura si religie pentru ca ingerul iubirii nu ocoleste pe nimeni, nici chiar pe mine, care ma cred autor de blog. Orice imagine a tainicii iubire este cea mai fina, cea mai draguta si cea mai infinita. Nu ma satur sa ma uit la ea. Vad lucruri pe care nu le-am vazut. Cred in ceva in ce n-am crezut. Imagini ce ma urmaresc in mii de vise, care se spulbera la orice atingere cu realitatea. Simt de parca nu s-ar sfarsi niciodata aceste sentimente, de parca imi este destinat sa iubesc pe ascuns, sa fur priviri stanjenitoare, sa joc real in timp ce tremur de emotii in preajma celor care ar banui ceva. Chiar cred ca simpatizez foarte puternic aceasta persoana, sau pur si simplu sunt obsedat de imaginea acestei persoane. Nu gasesc pe altcineva mai atragatoare, mai fina si cu privire mai duioasa. Ochi frumosi, buze perfecte, zambet seductor, maini fine. E ceva revoltator, de ce s-au adunat toate la aceasta persoana? Dar macar ma pot bucura uneori de atingeri "accidentale", de discutii interesante si de privirea care nu-si da seama ce se ascunde in spatele mutrei fixe a actorului din mine. Nici nu imi doresc mai mult, pentru ca realizez ca nu e bine, si va inrautati situatia actuala. Ma multumesc si cu atat, pentru ca sper sa nu dureze mult, sper sa vina alta pasiune, mult mai reala si mai accesibila, pentru care mi-as permite sa fac greseli negandite, fara sa suport consecinte grave, dar pana atunci "I love you more than I did before, and if today, I don't see your face, nothing's change, no one could take your place. It gets harder everyday"
Tinand cont de faptul ca blogul meu este vizitat in mare parte doar de prieteni si cunoscuti, m-am hotarat sa fac "un capitol" special. Adica ceva mai personal, cum sunt amintirile din copilarie, pentru a putea rascoli atat memoria mea cat si a cititorilor cu cateva momente placute sau mai putin placute (ca sunt si de astea) din trecut. Sper sa reusesc sa exprim emotiile, trairile si dezamagirile din copilarie. O prima postare din acest capitol este dedicata in special acelor filme ale copilariei care au impanzit televizoarele si cinematografele atat din satele cat si din orasele Moldovei, ca na, in alte tari nu prea stiu ce se practica pe vremea aceea :D. Si despre ce poate fi vorba daca nu despre creatiile bollywoodiene, acele filme indiene pline de pasiune, de mister de lupte caraghioase si tot felul de picanterii artistice. Imi aduc bine aminte de momentele din film care erau dedicate muzicii si dansului indian. acele momente de care profitam din plin pentru a-mi exterioriza frenezia acumulata datorita filmului captivant. Si metoda mea favorita de a ma face auzit si in primul rand vazut era astfel : imi luam un taz (lighean- prefer sa folosesc cuvintele care sa defineasca mai bine ideea copilariei....pe atunci n-aveam habar de lighean :D), il puneam cu fundu-n sus, ma urcam pe el si incepeam "Atentie, vine indianca Sanea!", si avident vestimentatia, in mintea mea de copil de 4-5 ani, ocupa un loc fruntas, asa ca sa arat la inaltimea prezentarii imi puneam pe mine si fusta surorii mele. Nu de alta, dar ma invarteam pana cadeam de pe taz, si imi placea extrem de mult sa vad valul albastru care se impletea cu invarteala mea :)) Si cate nu mai faceam?! Numai ca sa fiu in voga cu filmele bollywoodiene. Acele haine traditionale pentru femei (sari) si pentru barbati aratau la fel de bine pe mine si pe sora mea, facute din draperiile mamei. Erau exceptionale, si nu numai atat, erau "fashion" indian. Cine n-a fost prins vreodata de vraja indiana? Nu cred ca exista cineva (cel putin din Moldova) care sa nu fredonat macar o data Jimi Jimi Aaja sau Zubi Zubi Zubi, de altele nici nu mai zic. Filemele care au facut istorie prin sate. Si prin istore, vreau sa spun despre aglomeratia care se facea la club. Nu pot sa zic despre alte sate, dar sunt convins ca aveau acelasi principiu ca si satenii din Cuizauca, care lasau toate treburile gospodaresti pentru a veni mai devreme la club, macar sa prinda loc in sala, ce sa mai vorbim de scaun, era un lux. Cu siguranta, filmele acestea au fost speciale si unice. Mai ales acele secvente cu lupte, cand personajul principal nici nu apuca sa-si loveasca inamicii, ca ei si zburau prin aer ca artificiile (probabil din cauza impactului psihic - ca urmau sa incaseze cativa pumni). Sau cand se auzeau bubuiturile puscaturilor inainte sa fi apasat cineva pe tragaci. Acele monologuri /discursuri despre lupta pentru iubire si dreptate erau atat de profunde, dar fara directie. Si inca o idee despre a ceste filme mirifice (ce mult imi place acest cuvant :D:P) ale indienilor. Actorii care faceau senzatie printre moldoveni atat prin prestatie cat si cu numele lor intortocheate, care erau la fel de bine stalcite ca si oasele de caini. As mai avea o gramada de amintiri si idei despre aparitiile bollywoodiene, dar ma retrag pentru moment. Cred ca e destul pentru astazi, in plus ca ma cam preseaza si timpul. O zi buna tuturor. Simion Duca
A venit vremea si pentru o a treia postare. Si ce poate fi mai interesant decat un cuvant care e din ce in ce mai in trend, si o emisune care mai coloreaza sowbizul moldovenesc prin atitudinea unei prezentatoare care, zic eu, prinde la public. Sa fac prezentarile de rigoare pentru cei care inca n-au inteles despre ce este vorba. Deci Teascul Muzical este o emisiune care "trage în tescovină mustul showbizului naţional şi-l pune la fiert pentru cei cu gustul rafinat şi dulciu", difuzata, dupa cate stiu, in fiecare sambata la 12:30 la Muz Tv. Lilu, prezentatoarea, este o tanara cam tinerica, care a terminat facultatea de Junralism din Timiosara, urmand apoi sa se intoarca in Chisinau pentru a fi un prototip original in ale televiziunii. Mie, de exemplu, mi-a atras atentia in special felul ei de a prezenta, si faptul ca le spune lucrurilor pe nume intr-un mod mai sarcastic. Nu ca as fi eu destul de infiripat in aceasta profesie, dar imi dau seama ca e mult mai bun "produsul" care prinde la public, decat o lalaita care tine camerele de filmat ocupate... Si sa revenim, videoclipurile care urmeaza sunt realizate atat in scop stiintific cat si de divertisment. La baza lor stau niste interviuri luate pe strada de la trecatori (si tinenti minte - nu oricare trecatori -), si un top al celor mai glamuroase clipuri muzicale de pe meleagurile nationale...Nu mai scriu multe pentru ca mi-e teama sa nu devin plictisitor :)). Si ca sa inchei il citez pe Dan Balan "exista glamour sanatos si glamour mai putin sanatos", dar din care categorie face parte majoritatea interpretilor de la noi, va las pe voi, dragi cititori sa decideti :D
PS: Sincer, nici nu am auzit de o parte din aceste noi nume autohtone din showbiz :)) PS 2: Asa doar din pura curiozitate, care o fi definitia pentru pitzipoanca?
Ce sa zic, entuziasmul pe care l-am avut, si inca il mai am datorita crearii propriului blog mi-a sugerat o multime de idei ce ar putea starni curiozitatea catorva, sau macar a mea, ca na, ma multumesc si cu atat. Cu greu imi pun in ordine ideile, dar oricum m-am decis sa scriu acum despre doua "personaje" ce fac parte din show-ul rusesc "Даёшь молодёжь!" (Daeshi molodejj). Aceste personaje fiind Marina si Diana, doua prietene total diferite (o provinciala si o moscovita) si foarte amuzante, care incearca sa inteleaga lumea in felul lor. Nu mai zic nimic, cred ca vor spune destul de multe despre caracterul lor anume filmuletele de mai jos. Enjoy it!
PS: Imi place foarte mult de Marina, imi aduce aminte de vremurile cand asteptam cu nerabdare sa ma duc la tara la "Vipusca" (absolvirea liceului - pentru cei care nu stiu ce inseamna). Si absolut toate fetele aveau aceeasi coafura ce consta intr-un coc in varful capului si un "carliont" lasat in fata, si evident toata aceasta mirifica coafura era plina de straluci, ca na, la Orhei se vindeau la preturi avantajoase fixativele astea. Oricum straluceau nu numai la figurat cand paseau sa le inmaneze diplomele :D
PS (after edit): Am modificat aceasta postare datorita faptului ca multitudinea de videoclipuri facea pagina sa se incarce foarte greu...Imi cer scuze, voi invata din greseli :D....O zi buna tuturor!
Imi urez bun venit in lumea bloggerilor. Stiu ca oferta deja este saturata, daca nu suprasaturata. Dar totusi m-am decis sa imi incerc norocul, ca na, poate obtin si eu curiozitatea a 2, 3 vizitatori. Pot sa zic din start ca nu am un plan prestabilit despre orientarea acestui blog, insa sunt sigur ca viata de zi cu zi si intamplarile cotidiene imi vor oferi destule idei pentru a fi postate aici. Mentionez si faptul ca nu doresc sa fur de la nimeni nimic, imi pot folosi creativitatea mea incat sa fiu demn de a fi numit "original". Recunosc ca la cat de plina e lumea de lucruri numai bune de discutat si de comentat, pot aparea pe acest blog subiecte deja postate pe altele, sau chiar in acelasi timp, insa voi incerca sa-mi insamantez textele cu ceva specific mie, doar fiecare are modul sau de a gandi si a se exprima. Deci mult noroc in continuare mie, ca na, cum se zice "Un nou drum - noi dusmani", ok, nici chiar dusmani, dar de unde sa stii? Totul e posibil. PS: Sper sa nu dezamagesc pe nimeni, care a dat click din greseala pe linkul acesta :D
