Și, normal, cauți cea mai ușoară cale de scăpare din această stare de ambiguitate . Eu, personal, încă nu am găsit alta decât Muzica. Pentru mine, muzica, reprezintă mai mult decât o artă, mai mult decât niște sunete numai bune de ”dat din buci”. Este în primul rând, un impuls al emoțiilor și sentimentelor trăite zi de zi. N-are rost să intru în detalii, pentru că sunt sigur că fiecare ascultă muzica care îi corespunde stării de spirit pe care o are la un moment dat.
Versurile unor melodii, și nu numai, reprezintă poate și 100% experiența noastră, ceea ce gândim sau ceea ce simțim. Și atunci ne spunem ”cât adevăr”. Uneori ne regăsim mai mult decât am vrea în ceea ce ascultăm. Ne trezesc amintiri de toate felurile, plăcute și mai puțin plăcute. Sunt multe lucruri care pot începe doar cu o simplă melodie, depinde deja doar de imaginația și/ sau de experiența pe care o ai, ca să înțelegi ce spun.
Au fost momente în viață, când din cauza unui simplu cântec, ascultat de dimineață, mi se lumina toată ziua. Și invers, din cauza unei melodii care îmi stârnea amintiri nostalgice, ziua trecea pe langă mine, ca trenul pe lângă gară. O zi pierdută, pentru ceva care s-a întâmplat deja.
Sunt melodii care mă ambiționeză într-atât încât cred că lumea e a mea, însă sunt și unele care mă pot face să cred că sunt un nimic. Oricum, atunci când nu am o zi bună, ascult ceva ”slow”, dar care totuși să-mi ridice încrederea și speranța.
De multe ori mi se întâmplă să fiu dependent o perioadă de timp, mai scurtă sau mai lungă, de o singură piesă pe care să o ascult non-stop. Și atunci simt de parcă nu m-aș sătura niciodată de ea. O ascult atât de mult, încât versurile capătă un nou înțeles pentru mine. Sunetul îmi pătrunde în corp, și odată cu vibrația muzicii îmi pulsează sângele în vene. Simt dragostea. Dragostea față de anonimat. Față de mine, față de tot ce mă înconjoară. Și nu știu cum se face, că îndată ce mă obișnuiesc cu această dependență, și deja începe să devină plictisitoare, apare alt cântec care să-mi zdruncine liniștea. Și descoper aceste melodii, cel mai des, în mod accidental.
Sunt sigur că ambiția artistică nu se va opri aici, mă va uimi întreaga viață. Și ador asta. Și la fel, sunt sigur, că viața îmi va oferi momente de tot felul, momente în care voi putea găsi refugiu în muzică, în frumos, pentru a-mi găsi echilibru emoțional.
Te iubesc lume!
PS: Pentru cei curioși să știe care e dependența mea în acest moment, just listen to this:
