În schimb, indiferent de perioadă a anului, îmi place să merg la cinema. Mi-am făcut obicei să merg singur. De la început din nevoie, pentru că nu prea găseam pe cineva care să-mi țină companie. Acum însă din plăcere. Îmi plac filmele. Le simt intens. Îmi plac comediile, pentru că-mi îmbărbătează simțul umorului. Îmi plac thriller-urile, dramele pentru că mă fac să stau ca pe ace, pentru suspansul de care am parte. Îmi plac filmele biografice, pentru că pot să văd cum ambiția și dorința te aduc mereu acolo unde vrei să ajungi. Și da, îmi plac filmele romantice, pentru poveștile de iubire atât de simple și subtile de care mă îndrăgostesc și pe care, parcă, aș tânji să le trăiesc și eu.
În ultima perioadă tot zic că nu cred în dragoste, ci doar într-o oarecare obsesie. O pasiune, care de fapt e una scurtă. De ce? Pentru că dispare. Și eu cred că dragostea nu dispare. Dragostea trăiește. Se hrănește și arde zilnic. Dragostea nu se stinge. Dragostea e vie. Dragostea trebuie să reziste.
....
Vreau să mă îndrăgostesc. Să o găsesc pe ea. Simplă, frumoasă, deșteaptă și cu ambiții mari. Să iubească viața. Să cunoască realitatea dar să continue să viseze cu ochii deschiși. Ea care să-mi împărtășească o parte din idei și cu care să-mi placă să discut despre cealaltă parte. Discuții pe la miez de noapte. Discuții dezgolite sufletește și ușoare la auz. Discuții pe sub cerul clar cu luna și stelele supraveghindu-ne. Ea care să mă impresioneze prin deciziile și comportamentul ei. Să mă impresioneze, pozitiv, firește. Ea să-mi fie învățător și elev în același timp. Să învăț de la ea și să învețe de la mine. Să ne completăm cu informații, cu dorințe și cu gânduri. Să fim împreună atunci când gătim, să fim împreună atunci când citim și atunci când facem orice altceva. Să ne aruncăm în aventuri fără prea multă precauție. Să știm să riscăm unul pentru altul. Ea să fie femeia din spatele meu. Și eu să fiu bărbatul care o ține în brațe. Să o susțin, să o împing de la spate atunci când va trebui. Să spargem monotoniile robotice ce se întâlnesc din ce în ce mai mult în perioada actuală. O vreau pe ea. Să o admir atât sufletește cât și fizic. Ea, femeia, cu forme care să-mi înnebunească mințile. Ea, acea care să-mi fluture părul prin față ori de câte ori ar întoarce capul pe pernă. Să ne trezim unul pe altul cu zâmbetul pe buze. Să cuprindem sinceritatea și simplitatea în relația noastră. Alături de ea diminețile să fie plăcute și lejere după nopți furtunoase. Ea care să-mi împărtășească plăcerea. Plăcerea să fie de nesăturat. Să ne iubim aprins și tandru. Să ne iubim cu pasiune și cu mângâieri. Să ne iubim diferit seară de seară. Să ne jucăm unul cu altul. Să fim atât zburdalnici și copilăroși cât și maturi responsabili. Să fie doar a mea. Să vibreze la fiecare atingere. Să mă spulbere cu o privire, cu un zâmbet, cu un gest. Să ne facem surprize. Să avem propriul nostru univers. Să ne facem raiul nostru, unul lângă celălalt, unul în brațele celuilalt. Dragostea să ne fie suficientă. Să fim uniți și să știm să visăm împreună. Să fiu sub al ei toc. Și să fie a mea păpușă. Să ne adaptăm unul cu celălalt precum un organ transplantat noului său corp. Vreau să-mi fie doctorul. Să-mi lecuiască gândurile. Să-mi spele creerii cu a ei charismă. Să mă seducă cu manierele ei feminine. Să miroase dulce, ca o floare de primăvară. Să fie pură în alegeri vestimentare. Să ne educăm gusturile reciproc. Să fiu eroul ei, și ea să-mi fie prințesa. Să iubim săruturile. Săruturile dimineții, săruturile pe burtă, săruturile din timpul mesei, săruturile la gât, săruturile simple, săruturile gingașe. Să iubim și să ne arătăm sentimentele și afecțiunea într-un mod plăcut, discret și demn de invidiat. Să iubim prezența celuilalt. Vreau o femeie care să mă înțeleagă, să mă dorească și să mă iubească (pentru că eu sunt complicat). O vreau pe ea.
Vreau să o găsesc. Să o iubesc și să o strâng în brațe. Mereu să-i fiu aproape. Vreau să o iubesc cu inima deschisă. Să fiu nesătul de ea.
Dar mi-e frică. Chiar dacă am găsit-o. Mi-e frică să încerc. Nu pentru că aș crede că nu e potrivită. Ba mai mult, am pus-o imaginar pe un piedestal, la care e greu să ajung. Că ea ar fi una din femeile „out of my league”. Dar, mi-e frică, deoarece nu am încrede în mine. Și nu vreau să o fac să sufere.
Și totuși o vreau pe ea, să-mi curețe sufletul. O vreau pe ea să-mi aducă la iveală tot ce e mai bun în mine. O vreau pe ea ca să fim împreună fericiți,
Vreau să iubesc.
Crezi că ești potrivită?
