miercuri, 16 noiembrie 2011

Letter to București

         Cred că deja e oficial, sunt o fire romantică. Și mai jos sunt niște rânduri înșirate pentru cineva care a apărut recent în viața mea. Încercând să citesc o carte, am ajuns să scriu această scrisoare.

        „ Orice aș face, tot îmi tulburi gândurile. Nu înțeleg ce se întâmplă. Am mai avut pasiuni, despre care, la fel credeam că nu voi scăpa niciodată. Dar totuși nu erau așa. Deoarece totul consta într-o obsesie tainică, nu spuneam nimic, știam doar eu. Și încercam să mă obișnuiesc cu acest lucru. Să fac un compromis cu mine însumi.
           Însă acum e altceva. Tu știi. Tu vezi și simți ceea ce însemni pentru mine. Lângă tine mă simt eu, mai mult ca oricând. Și în plus, tu mi-ai arătat că îți pasă de sentimentele mele, ceva ce e cam nou pentru mine. Nu mă așteptam la ceva reciproc, deopotrivă într-un timp atât de scurt. N-am cuvinte să exprim obsesia pe care o am pentru tine. Deși la început nu era așa, eram interesat de alte lucruri în privința ta. Însă felul în care mă tratezi, felul în care mă privești; mă înțelegi; îmi zâmbești; mă tachinezi... toate astea mă fac dependent de tine, de prezența ta.
             Când am plecat pentru prima oară în Franța. Am lăsat România în urmă fără regrete. Fără păreri de rău. Eram fericit (și acum sunt). Doar că TU! Tu mi-ai schimbat trăirile în doar câteva zile de început de noimbrie pe care le-am petrecut alături. Acum tu ești tot. Mai mult.
             Știu, simt și cred că e prea rapid să zic acestea. Dar nu mă pot stăpâni. Îmi bântui gândurile în orice moment. Mai mult decât aș vrea. Și încerc să mă acomodez cu tine în viața mea, și să merg mai departe. Sunt foarte fericit. Euforic. Știi prea bine că nu mă așteptam la așa ceva. Îmi doream, dar nu am crezut că voi însemna ceva pentru tine. Nu am crezut că se va întâmpla atât de repede. Mă limitam cu gândul doar la o aventură, dar cu dorința la mai mult. Și, uite că, am depășit limita realității mele. S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Mă simt mai împlinit și mai fericit ca niciodată. Dar în același timp tânjesc după tine. După îmbrățișările tale, după jocurile inocente pe care mi le permit doar în preajma ta. Mi-e dor de noi.
            Mi-am urmat visul, de fapt, l-am realizat. Sunt în Franța. Am tot ce-mi doresc. Trăiesc alături de oameni minunați, mă simt ca acasă. Dar TU! Tu mi-ai rupt o bucată din mine. A rămas cu tine. Trebuie să mă obișnuiesc cu asta. Nici nu știu ce simt pentru tine. Nu am crezut niciodată în iubire, totul la mine se rezuma la simpatie puternică, la pasiune, la obsesie. Dar tu, tu cred, că ești mai mult. Nu înțeleg acest sentiment, încă. Dar până atunci vreau să știi că....
                       Wherever I go. I'll always remember you. Miss you much more than you can realize. Am I obsessed with you?  ”