Mi-e frică de eșec. Mi-e frică să dezamăgesc oamenii, mai ales persoanele la care țin. Mi-e frică să fiu rănit și să rănesc. Mi-e frică să mă umilesc și să fiu umilit. Mi-e frică de extreme. Mi-e frică să nu depășesc acțiunile mele anterioare. Mi-e frică să rămân pe loc. Vreau să evoluez.Dar, se pare că frica e ca și vata dulce de zahăr. Dispare atunci când ne întâlnim cu momentul adevărului. Atunci când „acum e acum”. Frica se transformă în hotărâre și determinare nezdruncinată, care până la urmă e ca un scut care te protejează.
Sau cum a zis-o odată Mike Tyson (boxerul): „Frica îți este cel mai bun prieten, sau cel mai temut dușman. Este ca focul. Dacă știi să-l controlezi, poate să-ți încălzească casa și să-ți faci mâncarea la flacăra lui. Dacă nu știi să-l controlezi, va arde totul împrejurul tău și te va distruge. Dacă știi/ poți să-ți controlezi frica, vei fi mai alert (atent), ca o căprioară pe un câmp”. Sau altfel zis, una e când ți-e doar frică, și e cu totul altceva atunci când lași frica să dea cu tine de pereți ca o pisică apucată de coadă. Sau cum am mai citit pe undeva: „Frica este bună în proporții mici, dar când devine un tovarăș constant, apăsător, ea ia locul a ceea ce ești și te împiedică să faci ceea ce știi că este mai bine”.
Dacă nu ți-e frică de eșec atunci probabil nu-ți pasă suficient. Și grijile în legătură cu acest lucru sunt nule. Deci nu e ceva important pentru tine. În schimb, dacă simți fiorul necontrolat al temerii atunci îți pasă cu adevărat de reușită. Și acest lucru este cu totul în regulă să ai temeri, întrucât ești o ființă umană. It's ok not to be ok.
Trebuie să fii suficient de îndrăzneț pentru a îți stabili obiective care te fac să-ți lărgești limitele și să ai viziuni clare și cu un scop bine stabilit. Dar trebuie să ai și umilința de a recunoaște că acest lucru poate fi greu, și ai putea să nu ajungi la linia de finiș - la reușită. Și dacă începi să pui în socoteală toate motivele din care ai putea să nu reușești, atunci cu siguranță nu vei ajunge la destinație. Pentru că asta crezi. Deci, foarte mult, constă în menținerea echilibrului între a nu fi un nesăbuit dar deasemenea având temeri.
De unde vine frica?
După mine răspunsul ar fi: din imaginație. Cred că imaginația este foarte importantă pentru oricine, doar că mulți o folosesc în mod greșit. Mulți se „mutilează” psihic (și își dăunează prezentului) fără să-și dea seama de acest lucru. Imaginația și emoțiile au o legătură puternică între ele. Și ceea ce ne imaginăm, uneori poate să ne pară foarte real, chiar dacă nu e (ca multe din visele noastre, dealtfel). În consecință emoțiile simțite sunt foarte reale în contradictoriu cu faptele imaginare. Și în acest mod atragem evenimente reale care să corespundă emoțiilor noastre. În acest caz, am putea să ne „fabricăm” emoții pozitive, datorită cărora să atragem evenimente favorabile nouă. În concluzie, eu cred că e ca un mic clișeu. Dacă nu-ți poți controla imaginația nu ajungi să-ți controlezi nici frica, nici realitatea, nici viitorul.
După cum am mai precizat și în câteva postări precedente, fiecare e unic și fiecare individ e important altfel nu ar exista. Cum ai face tu știind că ai control asupra vieții tale, destinului tău?
Trebuie să credem în miracole. Trebuie să credem în noi, și vom învinge frica. Noi putem face multe lucruri de care știm că nu suntem în stare. Avem în noi mai mult decât credem și putem exploda ca un ca un artificiu orbitor în noapte, putem depăși obstacole ca un super erou. Și toate astea doar cu o singură condiție: să ne dorim cu adevărat acest lucru. Să ne dorim din adâncul trupului și ființei noastre umane.
Frica, de altfel, este egală cu limitele noastre invizibile. Ne e frică de ceea ce nu înțelegem. Ne e frică de ceea ce nu vrem și nu știm. Ne e frică de necunoscut. Cu cât mai mult ne deschidem mintea spre lume și spre tot ce ne înconjoară, cu atât avem mai puțină parte de frică. Dacă toți ar fi avut frică de necunoscut, atunci nu am fi evoluat. Și nu am fi ajuns aici. Deci, nu suntem primii și nici ultimii cărora le este frică, trebuie să privim acest adevăr ca pe o încurajare. Și sigur pentru orice problemă de care avem parte, deja sunt multe soluții. Trebuie doar găsite. Deci nu are rost să îmbrățișăm frica doar ca să ne încețoșeze mintea și să ne încetineze gândirea.
O minte sănătoasă e o minte care știe să controleze gândurile.
Un om fericit este unul care are o minte sănătoasă.
