Nostalgie

Iaka m-au apucat amintirile de picioare si ma trag in copilarie...Frumoase vremuri, frumoase clipe....si par cu atat mai frumoase cu cat le compar cu ceea ce are parte in ziua de azi noua generatie. Si cine poate rascoli mai profund aceste amintiri decat niste poze vechi sau si mai mult...melodiile anilor 2000. Cele mai in voga trupe de pe atunci care faceau cea mai buna atmosfera in discoteca din sportzal nu erau Inna, Deepcentral, Rihanna sau alti house-risti, ci A.S.I.A, Blondy (si ce mai furori faceau), Andre, Akcent, 3Rei Sud Est, O-zone, Animal X, Body & Soul, Non Stop, Kraski, Ana Maria, N&D, Valahia, Virus, Andra, Spicy, Pops, TNT, Ro-mania, Demo, Bambi, Activ, Hi-Q, Axxa, Sing Sing BB, Exotic, Elegance, Ruki Vverh, Nicola, Genius, Anna Lesko, Candy (era cat pe ce sa uit de ele :D), AS XX, L.A., Angels, Voltaj, Holograf, Marcel Pavel, Bairam etc....si culmea ca la moment nici nu aveam habar cum se numesc majoritatea trupelor, stiam doar melodiile lor :D:))....

Ohhhh, si ce mai vremuri, ce mai viata, fara griji, fara probleme, doar joaca si aventuri. Nu conta anotimpul, mereu se gaseau jocuri si treburi care sa fie numai bune pentru a ne anima. O duzina de copii tipand si alegrand unde ii duceau ochii. Idei nastrusnice, jocuri deochiate, si povesti de groaza, toate aceste lucruri au pus culori vii in copilaria noastra (ma refer la mine si duzina de copii cu care umblam :D). Eram foarte multi, uneori mai veneau si din imprejurimi.

De la inceput vahta era locul intalnirilor, prezentari de moda, concerte, seri pline de rasete si...evident nu puteau lipsi si observatiile precum ca faceam prea multa galagie, dar asta era si farmecul :D, ne baga lumea in seama :)). Mai tarziu am fost captati de atentia sportzalului, ceea ce inainte se presupunea a fi o sala de sport fara echipament :D. Faceam discoteci in acest minunat si atotravnit sportzal, ne lua ziua intreaga numai ca sa facem curat si sa dam tot "barahlaul" intr-un colt ca sa avem spatiu sa ne "fitziim" pentru 2-3 ore doar :D, dar oricum se merita tot efortul. Pentru ca in aceste ore eu, de exemplu, reuseam sa ma fac una cu raurile, de la atat dansat :D. Si-apoi mai erau si discutiile de dupa asa zisele "baluri", si ce mai discutii....ohoho inca si inregistrate la casetofon, nu de alta dar ca sa raman dovezi, pentru orice eventualitate :D.

Odata cu inaintarea in varsta si cu noile senzatii, adica noi sentimente, putin mai serioase, mai adolescentine, am descoperit o masa afara. Care devenise cuibusorul nostru si martorul nevorbitor a tot ce se intampla in preajma ei pentru o vreme destul de indelungata indiferent de vreme. Au fost vremuri care acum, din pacate, nu mai pot fi intoarse. Glume intelese doar de noi, si multe alte trend-uri inventate, vise, emotii etc.

Prima dragoste, sau mai bine zis, prima simpatie (cred ca e un termen mai potrivit). Primele dezamagiri si primele saruturi...Ah, ce mai vremuri. Si cine nu isi aminteste de copilarie cu meloncolie si un suras ascuns pe undeva in colturii gurii?

Si ca sa fie mai evidentiate aceste emotii nostalgice am bagat mai jos un mic playlist, care sper sa nu lase pe nimeni indiferent :D

Missing those times....Miss you my sweet childhood. Mi-e dor si de duzina de prieteni, care acum s-a imprastiat, sau mai rau, nici nu te prea baga in seama :(....da....asta sunt vremurile.

M-a cam luat avalansa cu amintirile...

Cum e să ai fluturași?

Am revenit, dupa o lunga pauza. Desi cred ca nu a fost cea mai buna metoda de a face publicitate blogului si de a-mi fideliza cativa cititori :) , Dar oricum toate au un inceput si un sfarit, dar http://simionduka.blogspot.com/ nu se sfarseste aici....

In fine, trec la subiect. De ce am ales aceasta tema? Ei, cred, pentru ca simt ceva ce ma framanta. Simt fiori, simt ca ceva s-a schimbat. Si imi pun intrebarea "nu-i asa ca e frumos?", netinand cont de faptul ca iubesc pe cineva fara ca sa-i spun. E placut de dureroasa aceasta tainica iubire, sau mai bine zis simpatie arzatore, ca cine stie poate disparea dupa cateva zile, si ma trezesc la realitate. Dar oricum incerc sa fiu mereu rational, incerc sa nu fiu descoperit. Mi-e frica. Dar asa cred ca e mai pasional jocul - priviri ascunse, vise cu ochii deschisi, teama, dependenta. Si cand stii ca nu poti sa te destainui nimanui pentru a nu te rani mai tare, pentru a nu atrage comentarii grele si dureroase. De cate ori simti nevoia sa spui, dar mereu vine intrebarea "Si daca...?". Sunt sigur ca fiecare a trecut prin asa ceva, indiferent de varsta, de sex, cultura si religie pentru ca ingerul iubirii nu ocoleste pe nimeni, nici chiar pe mine, care ma cred autor de blog. Orice imagine a tainicii iubire este cea mai fina, cea mai draguta si cea mai infinita. Nu ma satur sa ma uit la ea. Vad lucruri pe care nu le-am vazut. Cred in ceva in ce n-am crezut. Imagini ce ma urmaresc in mii de vise, care se spulbera la orice atingere cu realitatea. Simt de parca nu s-ar sfarsi niciodata aceste sentimente, de parca imi este destinat sa iubesc pe ascuns, sa fur priviri stanjenitoare, sa joc real in timp ce tremur de emotii in preajma celor care ar banui ceva. Chiar cred ca simpatizez foarte puternic aceasta persoana, sau pur si simplu sunt obsedat de imaginea acestei persoane. Nu gasesc pe altcineva mai atragatoare, mai fina si cu privire mai duioasa. Ochi frumosi, buze perfecte, zambet seductor, maini fine. E ceva revoltator, de ce s-au adunat toate la aceasta persoana? Dar macar ma pot bucura uneori de atingeri "accidentale", de discutii interesante si de privirea care nu-si da seama ce se ascunde in spatele mutrei fixe a actorului din mine. Nici nu imi doresc mai mult, pentru ca realizez ca nu e bine, si va inrautati situatia actuala. Ma multumesc si cu atat, pentru ca sper sa nu dureze mult, sper sa vina alta pasiune, mult mai reala si mai accesibila, pentru care mi-as permite sa fac greseli negandite, fara sa suport consecinte grave, dar pana atunci "I love you more than I did before, and if today, I don't see your face, nothing's change, no one could take your place. It gets harder everyday"

Goodbye