Cum e să ai fluturași?

Am revenit, dupa o lunga pauza. Desi cred ca nu a fost cea mai buna metoda de a face publicitate blogului si de a-mi fideliza cativa cititori :) , Dar oricum toate au un inceput si un sfarit, dar http://simionduka.blogspot.com/ nu se sfarseste aici....

In fine, trec la subiect. De ce am ales aceasta tema? Ei, cred, pentru ca simt ceva ce ma framanta. Simt fiori, simt ca ceva s-a schimbat. Si imi pun intrebarea "nu-i asa ca e frumos?", netinand cont de faptul ca iubesc pe cineva fara ca sa-i spun. E placut de dureroasa aceasta tainica iubire, sau mai bine zis simpatie arzatore, ca cine stie poate disparea dupa cateva zile, si ma trezesc la realitate. Dar oricum incerc sa fiu mereu rational, incerc sa nu fiu descoperit. Mi-e frica. Dar asa cred ca e mai pasional jocul - priviri ascunse, vise cu ochii deschisi, teama, dependenta. Si cand stii ca nu poti sa te destainui nimanui pentru a nu te rani mai tare, pentru a nu atrage comentarii grele si dureroase. De cate ori simti nevoia sa spui, dar mereu vine intrebarea "Si daca...?". Sunt sigur ca fiecare a trecut prin asa ceva, indiferent de varsta, de sex, cultura si religie pentru ca ingerul iubirii nu ocoleste pe nimeni, nici chiar pe mine, care ma cred autor de blog. Orice imagine a tainicii iubire este cea mai fina, cea mai draguta si cea mai infinita. Nu ma satur sa ma uit la ea. Vad lucruri pe care nu le-am vazut. Cred in ceva in ce n-am crezut. Imagini ce ma urmaresc in mii de vise, care se spulbera la orice atingere cu realitatea. Simt de parca nu s-ar sfarsi niciodata aceste sentimente, de parca imi este destinat sa iubesc pe ascuns, sa fur priviri stanjenitoare, sa joc real in timp ce tremur de emotii in preajma celor care ar banui ceva. Chiar cred ca simpatizez foarte puternic aceasta persoana, sau pur si simplu sunt obsedat de imaginea acestei persoane. Nu gasesc pe altcineva mai atragatoare, mai fina si cu privire mai duioasa. Ochi frumosi, buze perfecte, zambet seductor, maini fine. E ceva revoltator, de ce s-au adunat toate la aceasta persoana? Dar macar ma pot bucura uneori de atingeri "accidentale", de discutii interesante si de privirea care nu-si da seama ce se ascunde in spatele mutrei fixe a actorului din mine. Nici nu imi doresc mai mult, pentru ca realizez ca nu e bine, si va inrautati situatia actuala. Ma multumesc si cu atat, pentru ca sper sa nu dureze mult, sper sa vina alta pasiune, mult mai reala si mai accesibila, pentru care mi-as permite sa fac greseli negandite, fara sa suport consecinte grave, dar pana atunci "I love you more than I did before, and if today, I don't see your face, nothing's change, no one could take your place. It gets harder everyday"

Goodbye