Dependență

      După cum am terminat postarea precedentă, totul depinde de ceva.

      Îmi place să fac schimbări în viața mea. Și cu cât par mai radicale cu atât sunt mai încântat și mai nerăbdător să văd cum mă descurc în noua situație, în care mă bag singur de bună voie.
Dar totuși, sunt cuprins de frică atunci când sunt pe cale să termin de citit o carte. Frică și extaz în același timp. În sfârșit, în sfârșit voi afla ce se întâmplă. În sfârșit mai adaug o carte la lista cu lecturi fabuloase. În sfârșit voi avea un zâmbet de satisfacție mârșavă pe față citind ultimul rând prin metrou sau prin parc.                      
      Dar frica că voi fi nevoit să caut altă dependență își face intrarea tot mai pronunțată cu fiecare filă citită. Parcă totuși n-aș vrea să termin cartea. Îmi place povestea. Mi-e frică că voi începe alta care nu va fi la fel de intrigantă și captivantă. Dar totuși filele se tot întorc în stânga una câte una. Dar până la urmă îmi dau seama că rafturile din biblioteci sunt pline de cărți care abia așteaptă să fie răsfoite. Sigur se vor găsi altele la fel de interesante.
      Și troc, deodată am asociat sentimentul/ problema cu tendința omenilor/ tinerilor care, eu, zic că nu au încredere suficientă în propriile forțe. Adică, s-au obișnuit cu o monotonie, o dependență oarecare. Și le e frică să întoarcă pagina, pentru că s-ar putea să fie ultima. Dar totuși nu e și ultima carte. Mi se pare că unii preferă să stagneze decât să-și asume riscuri pentru a avea posibilitatea de a evolua. Da, normal, există și posibilități de a cădea și de te lovi. La figurat vorbind. Dar acest lucru nu oprește un copil să meargă pe bicicletă (deja nu mai e la figurat). De ce? Pentru că-și dorește cu adevărat. Atunci tu, dacă vrei o schimbare cu tot trupul și gândurile tale. Atunci sari cu încredere. Chiar dacă nu toate inelele se vor deschide. Cu siguranță vei găsi o cale de a ateriza ușor. Pentru că așa suntem noi. Cu impuls de conservare. Ai încredere în tine și în propriile forțe.

       Pentru cititorii acestui blog (cu excepția mea). Astea sunt gânduri bătute pe tastatură în cea mai mare parte destinate tot mie. Mie celui din viitor, care, vreodată va avea momente de îndoială. dar oricum mulțumesc pentru timpul acordat.